Pavele 24 noiembrie 2009

La solicitarea unei cititoare ne-am decis sa va scriem cateva avantaje si tehnici de constructie referitoare la pavele.

Sunt doua metode de baza, care difera doar prin natura suportului pe care se aseaza pavelele/dalele/caramizile: nisip, respectiv mortar umed.

1. Asezarea lor pe nisip este o metoda foarte simpla si care da rezultate foarte bune. In principiu, odata ce suprafata care urmeaza a fi acoperita este nivelata, se construiesc borduri care delimiteaza perimetrul si in acest perimetru se toarna un pat de nisip cu grosimea de cativa centimetri. Pavelele vor fi amplasate pe acest pat de nisip, una langa alta, pana se acopera complet aria in cauza.

Intre pavele vor exista, inevitabil, mici interstitii si in ele trebuie introdus nisip. Se toarna putin nisip pe suprafata construita si se indeparteaza apoi prin maturare – grauntii vor patrunde in interstitii si vor actiona ca niste pene minuscule, limitand posibilitatile de deplasare a pavelelor. Este posibil ca, dupa un timp, sa rasara buruieni prin interstitii, dar puteti evita acest lucru de la bun inceput punand o folie din plastic peste patul de nisip initial.

Aceasta metoda conduce la obtinerea unei suprafete flexibile, care suporta o deformare usoara datorata, de exemplu, unei radacini care creste pe dedesubt. De asemenea, daca una dintre pavele se sparge la un moment dat, ea poate fi inlocuita fara dificultate, pentru ca a fost amplasata pe un pat de nisip.

Tehnica de lucru este urmatoarea: in prima etapa trebuie pregatit terenul. Este important ca solul sa fie ferm, stabil si sa prezinte o panta naturala pentru scurgerea cu usurinta a apei de ploaie. Daca nu exista aceasta panta naturala, ea trebuie construita, prin saparea si nivelarea solului, avand grija ca apa sa nu fie directionata spre un loc sensibil (fundatia casei) sau spre un loc unde se formeaza deja balti pe timp ploios. Inclinarea ar trebui sa fie de aproximativ 1%.

Etapa urmatoare consta in amplasarea acelor borduri amintite anterior, care au rolul de a impiedica alunecarea pavelelor si, deci, dizlocarea constructiei. Varianta cea mai estetica si mai usoara este ca aceste borduri sa fie formate tot din pavele (acelasi tip), dar pozitionate pe verticala, ingropate partial sau total.

Astfel, pe marginea suprafetei de constructie se sapa un sant in care pavelele se pozitioneaza vertical, aliniate la capatul superior. In spatiul delimitat de borduri se asterne apoi patul de nisip. Practic, se toarna nisip, cat mai uniform posibil, apoi suprafata lui este netezita cu ajutorul unor stinghii din lemn plimbate pe ghidaje (tot din lemn). Aceste ghidaje permit uniformizarea grosimii stratului de nisip.

In fine, urmeaza asezarea pavelelor, incepand dintr-un colt, conform tiparului stabilit. Fiecare pavela trebuie sa aiba contact maxim cu vecinele ei, altfel vor exista jocuri. La sfarsit se imprastie nisip, se matura astfel incat sa umple interstitiile si apoi aleea este udata pentru ca nisipul sa se fixeze bine pe pozitie.

2. A doua metoda, care consta in asezarea pavelelor pe mortar umed, confera o mai buna rezistenta constructiei si asigura o protectie 100% contra aparitiei buruienilor. Tehnica de lucru este cam aceeasi ca la metoda precedenta, doar ca in loc de nisip se foloseste mortar umed. Pavelele trebuie udate cu cateva ore inainte de a fi asezate pe pozitie, acest lucru impiedicandu-le sa absoarba prea multa apa din mortar.

Mortarul se obtine in urma amestecului de ciment si nisip in proportie de 1:4m, la care se adauga, evident, apa. Dupa ce este preparat, el se toarna in interiorul perimetrului delimitat cu stinghii din lemn (aici nu mai este nevoie de borduri) si este raspandit cu ajutorul unei mistrii sau al unei lopeti patrate. Suprafata lui este apoi netezita si uniformizata folosind o stinghie din lemn. Atentie: se prepara doar atat mortar cat este necesar pentru o ora de lucru!

Cand pozitionati pavelele, lasati un spatiu de cca 1 cm intre ele (puteti utiliza distantiere) si , de asemenea, fiti atent la alinierea lor si la planeitatea suprafetei obtinute. Pentru corectitudinea alinierii, ghidati-va cu niste sfori prinse de stinghiile care delimiteaza perimetrul, iar pentru planeitate apelati la o nivela. Umpleti interstitiile cu mortar umed si presati-l apoi cu un obiect cu suprafata ingusta si convexa (o lingurita, de exemplu). In cateva ore mortarul se usuca suficient de bine.

O varianta combinata ar fi asezarea pavelelor pe un pat de nisip, cu interstitii de 1 cm intre ele, aceste interstitii urmand sa fie umplute cu mortar uscat (ciment si nisip, fara apa). Dupa care mortarul se preseaza cu muchia unei placi din lemn pentru a se fixa bine intre pavele si apoi este umezit cu ajutorul unui pulverizator fin cu apa. Inainte de aceasta operatie trebuie indepartata orice urma de mortar de pe suprafata pavelelor, altfel, in urma umezirii, pot rezulta pete greu de indepartat.

Avantajele pavelelor:
1) Materialul din care sunt facute este dens si omogen (pavelele se obtin prin vibro-presare);
2) Sunt usor de montat, pastreaza permeabilitatea suprafetei pavate;
3) Au aditivi de impermeabilizare si anti-inghet;
4) Sunt colorate in masa materialului cu pigmenti speciali, rezistenti;
5) Montarea lor pe pat de nisip permite desfacerea, recuperarea si refacerea pavajului in cazul interventiilor subterane;
6) In comparatie cu betonul turnat, la pavajul cu pavele nu apar crapaturi.